Capela bijuterie a spitalului din Moineşti

Capelabijuterie
a spitalului
din Moineşti

A ap ărat mo ştenirea întregii regiuni, aurul negru atât de c ăutat în zilele noastre. În
primăvara acestui an, a ap ărut, întrun timp scurt, în peisajul ora şului, o nou ă biserică,
făcută în stil maramure şean. Ceva neobi şnuit pentru aceast ă parte a Moldovei. Are
hramul „Sfântul Pantelimon, doctorul f ără de argin ţi“, şi a fost construit ă în curtea
spitalului, ca loc de rug ăciune şi alinare pentru pacien ţi şi întregul personal al Spitalului
Municipal de Urgenţă Moineşti. Domnul doctor Adrian Cotîrleţ, managerul spitalului, a fost
cel care şia
dorit foarte mult o biseric ă. Acesta recunoa şte că, între spital şi Biserică, „a
existat, exist ă ş i sigur va exista, o leg ătură indisolubilă. Noi, de cele mai multe ori,
reuşim s ă vindecăm fizic, pe când preotul este cel care ne ajut ă să îi vindec ăm şi
sufleteşte“.
A 71a
biseric ă făcută de firma RUSTIC
Biserica a fost ridicat ă în mai pu ţin de o lun ă de firma RUSTIC, din Baia Mare, şi este în
totalitate din lemn, mai pu ţin crucile de pe turle. Are 70 de metri p ătraţi, este înalt ă de
19 metri, iar lungimea şi lăţimea de 15, respectiv 5 metri. Cheltuielile au fost suportate
de Consiliul Local al ora şului, din ini ţiativa fostului primar, Vasile Ailinc ăi, dar o mic ă
parte au venit şi din dona ţii. „Îmi place s ă fac acele lucruri care s ă aducă un plus
Ortodoxiei române şti. Am mobilizat Consiliul Local s ă facem din resursele nostre
financiare aceast ă biserică. Aveam o imagine despre ceea ce înseamn ă construcţia unei
biserici, dar Preasfin ţitul Ioachim mi a
explicat mai în detaliu, pentru c ă se pot strecura
multe elemente care s ă aducă deservicii “, a declarat Vasile Ailinc ăi.
Personalul spitalului a îmbrăţişat cu entuziasm ideea construcţiei unei biserici.
Aceasta a fost a 71 a
biseric ă făcută de firma b ăimăreană. Multe dintre ele sunt
răspândite peste tot în România, dar şi în Geneva, la Paris ori în Republica Moldova.
„Aceast ă Biserică nu este numai a bolnavilor, ci şi a personalului spitalului. În cursul
lucrărilor, mulţi dintre noi am muncit acolo“, a mai spus domnul Adrian Cotîrle ţ.
Biserica a fost ridicat ă întrun
timp record
Preotul Gheorghi ţă Turcu este, de şase ani, doctorul sufletesc al acestui spital. Şia
dorit
foarte mult o biseric ă pentru bolnavi. Când a v ăzut că visul se materializeaz ă, nu a mai
plecat de lâng ă constructori, parc ă să le insufle mai multă putere de muncă. „Prima cupă
de p ământ a fost scoas ă pe 22 noiembrie 2007 şi am terminat funda ţia aproape de
Cr ăciun. Iar în numai o lun ă, în februarie, biserica a fost ridicată. Lemnul a fost ignifugat
pentru protec ţie împotriva incendiilor şi tratat cu o solu ţie antiseptic ă, contra cariilor.
Dacă nu făceam a şa, nu primeam autorizaţie de la pompieri “, a spus preotul spitalului.
Şi catapeteasma a fost f ăcută tot într un
timp record, în numai trei luni, de c ătre
sculptorul Dan Pintilie, iar icoanele au fost f ăcute de pictorul b ăcăuan Mihai Chiuariu.
Fiecare icoan ă are unul sau mai mul ţi donatori. Credincio şii care au avut posibilitatea
materială, au dat bani pentru icoana sfântului care îi ocrote şte sau a praznicului de care
sunt legaţi mai mult.
Prima biseric ă în stil maramure şean din Episcopia Romanului
Ideea unei biserici mai mici a venit de la o necesitate practic ă. Întro
curte de spital, nu
se putea face o biseric ă mare. Dac ă se f ăcea din zid, ocupa mult spa ţiu şi poate nu era
nici a şa de larg ă. După ce Adrian Cotîrle ţ a v ăzut bisericile f ăcute de firma RUSTIC în
Poiana Bra şov şi în Mangalia, a hotărât că o bisericuţă de lemn, în stil maramureşean, sar
potrivi cel mai bine şi în curtea spitalului. „Am încercat să ieşim din monotonia stilului
arhitectural comunist, care înconjoar ă spitalul“, a declarat managerul spitalului. Astfel,
biserica aceasta este prima de acest gen din Episcopia Romanului.

Locul actualei biserici a fost sfin ţit de s ărbătoarea Sfântului Ilie, din vara anului 2007.
Biserica a fost sfin ţită în Duminica Floriilor a acestui an, de c ătre Preasfin ţitul Ioachim
Băcăuanul, ArhiereuVicar al Episcopiei Romanului. „Atunci înflorise magnolia de la spital.
Şi parc ă colectivul, comunitatea, biserica şi natura şiau dat mâna, fiind o s ărbătoare de
suflet în cadrul spitalului “, îşi aminteşte managerul Adrian Cotîrle ţ.

Camera pentru spovedit, „strămoa şa“ capelei
Înainte de a veni preotul Gheorghi ţă Turcu, actualul protopop de Moine şti, Petric ă
Moraru, a cerut directorului Cotîrle ţ un loc unde s ă spovedeasc ă ş i s ă facă rugăciuni
pentru bolnavii din spital. Oamenii care erau interna ţi chemau preo ţii lor din parohii,
necunoscândui pe cei din ora ş, şi era necesar ca, atunci când veneau, s ă aibă un loc
mai retras.
Abia în 2002, prin parteneriatul dintre Ministerul S ănătăţii şi Patriarhia Român ă, sa
hotărât ca spitalele s ă aibă un preot. Atunci a venit preotul Gheorghiţă Turcu, care a stat
în mijlocul suferinzilor şi a încercat s ă aline pe fiecare. În fiecare seară, după ce doctorii
fac ultima vizit ă, trece pe la cei care vor fi opera ţi a doua zi şi le citeşte rugăciuni. Pe cei
care vor s ă se spovedeasc ă îi ia în biseric ă ş i acolo îi preg ăteşte s ă treacă mai u şor
peste greut ăţile unui tratament sau opera ţii. A doua zi, de diminea ţă, înainte de opera ţie,
le d ă celor vrednici Sfânta Împ ărtăşanie. S au întâmplat şi cazuri în care, cu toate c ă
erau ortodoc şi, nu au vrut s ă primeasc ă ajutorul lui. „Sunt obi şnuiţi s ă vadă numai
oameni în alb, şi atunci când m ă văd pe mine, în negru, se gândesc la moarte “,
mărturiseşte preotul Gheorghi ţă.
„Unii îşi imagineaz ă că, dac ă se împ ărtăşesc, urmeaz ă să moar ă“
Preotul capelei crede c ă e o diferen ţă mare între un preot de spital şi cel care st ă în
parohie: „Tot timpul e şti în contact cu oameni care sufer ă. Întâlneşti cazuri care într o
parohie apar la nu ştiu câţi ani. Bolnavul, aici, î şi descarc ă sufletul şi îşi spune p ăcatele
care poate nu le ar spune parohului. Şi, în acele momente, trebuie s ă ş tii cum s ă îl
îndrumi, săi dai un sfat bun“.
„Preotul este doctor pentru suflet. Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vindeca pe
cineva, întâi îi ierta păcatele. De aceea, omul ar trebui să se îndrepte în primul rând spre
Dumnezeu. Dar unii nu în ţeleg necesitatea vindec ării sufletului, pentru a şi
vindeca şi
trupul. Sunt persoane care m ă cheamă să le spovedesc şi s ă le împ ărtăşesc înainte de
opera ţie, con ştienţi c ă Sfânta Împ ărtăşanie îi ajut ă. Sunt şi al ţii care, atunci când m ă
văd, se pierd, pentru c ă îşi imagineaz ă că, dacă se împ ărtăşesc, înseamn ă că urmează
să moară“, ne destăinuie din misiunea sa preotul de spital.
Părintelui Gheorghi ţă i s a întâmplat chiar s ă moară oameni sub epitrahilul s ău. „La
început a fost mai dificil, dar cu timpul, te c ăleşti, te obi şnuieşti. Sunt cazuri care m ă
marcheaz ă foarte tare. Uneori, m ă implic în suferin ţa şi în ceea ce tr ăieşte, în acele
momente, bolnavul. Vrei s ă îl aju ţi, dar nu po ţi cât ai vrea şi te întristezi. Sunt persoane
care îşi pierd apropiaţii în diferite accidente şi nici nu ştii ce să spui, ca să le mângâi“.
Spitalul cu 17.000 de bolnavi, din ora şul cu 23.000 de locuitori
Spitalul Municipal de Urgen ţă Moineşti are are 386 de paturi, peste 400 de angaja ţi, 7
secţii şi 12 compartimente. „În momentul de fa ţă, în spital, lucreaz ă peste 60 de medici
şi 130 de asistente. Anual, prin spital trec peste 17.000 de bolnavi. Poate p ărea un
paradox cum la un ora ş de 23.000 de locuitori sunt a şa de mulţi bolnavi. Moineştenii sunt
relativ s ănătoşi, nici 30% din bolnavi nu sunt de aici. Vin din alte p ărţi. Suntem c ăutaţi
din 3 motive: preg ătirea profesional ă a personalului, avem aparatur ă medicală nouă ş i
condiţiile oferite bolnavilor sunt de tip hotelier “, ne împărtăşeşte din secretele longevităţii
pe scaunul de manger, Adrian Cotîrle ţ. Pacienţii vin din tot jude ţul Bac ău, dar şi din
Vrancea, Foc şani, Neam ţ. Este printre pu ţinele spitale din ţară care nu are datorii, iar
anul 2007 lau terminat chiar cu plus.
„Pe lâng ă funcţia de manager al spitalului, r ămân şi chirurg. Şi mie îmi place s ă cred c ă
notorietatea spitalului se datoreaz ă Secţiei de Chirurgie fac
aceast ă afirmaţie f ără ai jigni pe ceilal ţi colegi. Noi am început, în 1995, chirurgia laparoscopică,
am fost al doilea centru din Moldova, într o perioad ă în care centrele medicale din România nici nu
începuser ă această tehnică“, spune managerul chirurg.