Capelabijuterie a spitalului din Moineşti
A apărat moştenirea întregii regiuni, aurul negru atât de căutat în zilele noastre. În
primăvara acestui an, a apărut, într-un timp scurt, în peisajul oraşului, o nouă biserică,
făcută în stil maramureşean. Ceva neobişnuit pentru această parte a Moldovei. Are
hramul „Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi“, şi a fost construită în curtea
spitalului, ca loc de rugăciune şi alinare pentru pacienţi şi întregul personal al Spitalului
Municipal de Urgenţă Moineşti. Domnul doctor Adrian Cotîrleţ, managerul spitalului, a fost
cel care şi-a dorit foarte mult o biserică. Acesta recunoaşte că, între spital şi Biserică, „a
existat, există şi sigur va exista, o legătură indisolubilă. Noi, de cele mai multe ori,
reuşim să vindecăm fizic, pe când preotul este cel care ne ajută să îi vindecăm şi
sufleteşte“.
A 71-a biserică făcută de firma RUSTIC
Biserica a fost ridicată în mai puţin de o lună de firma RUSTIC, din Baia Mare, şi este în
totalitate din lemn, mai puţin crucile de pe turle. Are 70 de metri pătraţi, este înaltă de
19 metri, iar lungimea şi lăţimea de 15, respectiv 5 metri. Cheltuielile au fost suportate
de Consiliul Local al oraşului, din iniţiativa fostului primar, Vasile Ailincăi, dar o mic ă
parte au venit şi din donaţii.
„Îmi place să fac acele lucruri care să aducă un plus
Ortodoxiei române şti. Am mobilizat Consiliul Local să facem din resursele nostre
financiare aceast ă biserică. Aveam o imagine despre ceea ce înseamnă construcţia unei
biserici, dar Preasfinţitul Ioachim mi-a explicat mai în detaliu, pentru că se pot strecura
multe elemente care să aducă deservicii “, a declarat Vasile Ailincăi.
Personalul spitalului a îmbrăţişat cu entuziasm ideea construcţiei unei biserici.
Aceasta a fost a 71 a biserică făcută de firma băimăreană. Multe dintre ele sunt
răspândite peste tot în România, dar şi în Geneva, la Paris ori în Republica Moldova.
„Această Biserică nu este numai a bolnavilor, ci şi a personalului spitalului. În cursul
lucrărilor, mulţi dintre noi am muncit acolo“, a mai spus domnul Adrian Cotîrleţ.
Biserica a fost ridicată într-un timp record
Preotul Gheorghi ţă Turcu este, de şase ani, doctorul sufletesc al acestui spital. Şi-a
dorit foarte mult o biserică pentru bolnavi. Când a văzut că visul se materializează, nu a mai
plecat de lângă constructori, parcă să le insufle mai multă putere de muncă. „Prima cupă
de pământ a fost scoasă pe 22 noiembrie 2007 şi am terminat fundaţia aproape de
Crăciun. Iar în numai o lună, în februarie, biserica a fost ridicată. Lemnul a fost ignifugat
pentru protecţie împotriva incendiilor şi tratat cu o soluţie antiseptică, contra cariilor.
Dacă nu făceam aşa, nu primeam autorizaţie de la pompieri “, a spus preotul spitalului.
Şi catapeteasma a fost făcută tot într-un timp record, în numai trei luni, de către
sculptorul Dan Pintilie, iar icoanele au fost făcute de pictorul băcăuan Mihai Chiuariu.
Fiecare icoană are unul sau mai mulţi donatori. Credincioşii care au avut posibilitatea
materială, au dat bani pentru icoana sfântului care îi ocroteşte sau a praznicului de care
sunt legaţi mai mult.
Prima biserică în stil maramureşean din Episcopia Romanului
Ideea unei biserici mai mici a venit de la o necesitate practică. Într-o curte de spital, nu
se putea face o biserică mare. Dacă se făcea din zid, ocupa mult spaţiu şi poate nu era
nici aşa de largă. După ce Adrian Cotîrleţ a văzut bisericile făcute de firma RUSTIC în
Poiana Braşov şi în Mangalia, a hotărât că o bisericuţă de lemn, în stil maramureşean, sar
potrivi cel mai bine şi în curtea spitalului. „Am încercat să ieşim din monotonia stilului
arhitectural comunist, care înconjoar ă spitalul“, a declarat managerul spitalului. Astfel,
biserica aceasta este prima de acest gen din Episcopia Romanului.
Locul actualei biserici a fost sfinţit de sărbătoarea Sfântului Ilie, din vara anului 2007.
Biserica a fost sfinţită în Duminica Floriilor a acestui an, de către Preasfinţitul Ioachim
Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului. „Atunci înflorise magnolia de la spital.
Şi parcă colectivul, comunitatea, biserica şi natura şiau dat mâna, fiind o sărbătoare de
suflet în cadrul spitalului “, îşi aminteşte managerul Adrian Cotîrleţ.
Camera pentru spovedit, „strămoa şa“ capelei
Înainte de a veni preotul Gheorghiţă Turcu, actualul protopop de Moineşti, Petrică
Moraru, a cerut directorului Cotîrleţ un loc unde s ă spovedească şi să facă rugăciuni
pentru bolnavii din spital. Oamenii care erau internaţi chemau preoţii lor din parohii,
necunoscândui pe cei din oraş, şi era necesar ca, atunci când veneau, s ă aibă un loc
mai retras.
Abia în 2002, prin parteneriatul dintre Ministerul Sănătăţii şi Patriarhia Română, s-a
hotărât ca spitalele s ă aibă un preot. Atunci a venit preotul Gheorghiţă Turcu, care a stat
în mijlocul suferinzilor şi a încercat să aline pe fiecare. În fiecare seară, după ce doctorii
fac ultima vizită, trece pe la cei care vor fi opera ţi-a doua zi şi le citeşte rugăciuni. Pe cei
care vor să se spovedească îi ia în biserică ş i acolo îi pregăteşte să treacă mai uşor
peste greutăţile unui tratament sau operaţii. A doua zi, de dimineaţă, înainte de operaţie,
le dă celor vrednici Sfânta Împărtăşanie. S-au întâmplat şi cazuri în care, cu toate că
erau ortodocşi, nu au vrut să primească ajutorul lui. „Sunt obişnuiţi să vadă numai
oameni în alb, şi atunci când mă văd pe mine, în negru, se gândesc la moarte “,
mărturiseşte preotul Gheorghi ţă.
„Unii îşi imaginează că, dacă se împărtăşesc, urmează să moară“
Preotul capelei crede că e o diferenţă mare între un preot de spital şi cel care stă în
parohie: „Tot timpul eşti în contact cu oameni care suferă. Întâlneşti cazuri care într-o
parohie apar la nu ştiu câţi ani. Bolnavul, aici, îşi descarcă sufletul şi îşi spune păcatele
care poate nu le-ar spune parohului. Şi, în acele momente, trebuie să ştii cum să îl
îndrumi, să-i dai un sfat bun“.
„Preotul este doctor pentru suflet. Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vindeca pe
cineva, întâi îi ierta păcatele. De aceea, omul ar trebui să se îndrepte în primul rând spre
Dumnezeu. Dar unii nu în ţeleg necesitatea vindec ării sufletului, pentru a-şi vindeca şi
trupul. Sunt persoane care mă cheamă să le spovedesc şi să le împărtăşesc înainte de
operaţie, conştienţi că Sfânta Împărtăşanie îi ajută. Sunt şi alţii care, atunci când mă
văd, se pierd, pentru că îşi imaginează că, dacă se împărtăşesc, înseamnă că urmează
să moară“, ne destăinuie din misiunea sa preotul de spital.
Părintelui Gheorghiţă i s-a întâmplat chiar să moară oameni sub epitrahilul său. „La
început a fost mai dificil, dar cu timpul, te căleşti, te obişnuieşti. Sunt cazuri care mă
marchează foarte tare. Uneori, m ă implic în suferin ţa şi în ceea ce tr ăieşte, în acele
momente, bolnavul. Vrei s ă îl aju ţi, dar nu po ţi cât ai vrea şi te întristezi. Sunt persoane
care îşi pierd apropiaţii în diferite accidente şi nici nu ştii ce să spui, ca să le mângâi“.
Spitalul cu 17.000 de bolnavi, din ora şul cu 23.000 de locuitori
Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti are are 386 de paturi, peste 400 de angajaţi, 7
secţii şi 12 compartimente. „În momentul de faţă, în spital, lucreaz ă peste 60 de medici
şi 130 de asistente. Anual, prin spital trec peste 17.000 de bolnavi. Poate părea un
paradox cum la un oraş de 23.000 de locuitori sunt aşa de mulţi bolnavi. Moineştenii sunt
relativ sănătoşi, nici 30% din bolnavi nu sunt de aici. Vin din alte părţi. Suntem căutaţi
din 3 motive: pregătirea profesională a personalului, avem aparatură medicală nouă şi
condiţiile oferite bolnavilor sunt de tip hotelier “, ne împărtăşeşte din secretele longevităţii
pe scaunul de manger, Adrian Cotîrleţ. Pacienţii vin din tot judeţul Bacău, dar şi din
Vrancea, Focşani, Neamţ. Este printre puţinele spitale din ţară care nu are datorii, iar
anul 2007 lau terminat chiar cu plus.
„Pe lângă funcţia de manager al spitalului, rămân şi chirurg. Şi mie îmi place să cred că
notorietatea spitalului se datorează Secţiei de Chirurgie fac această afirmaţie fără a-i jigni pe
ceilalţi colegi. Noi am început, în 1995, chirurgia laparoscopică, am fost al doilea centru din
Moldova, într-o perioadă în care centrele medicale din România nici nu
începuseră această tehnică“, spune managerul chirurg.